Definitii

Leasingul reprezintă o formă modernă de finanţare care implică transferarea către Utilizator a dreptului de folosinţa împreună cu toate riscurile şi beneficiile aferente dreptului de proprietate asupra bunului ce face obiectul finanţării, în schimbul unei plăţi periodice numită rată de leasing.

În cadrul operaţiunilor de leasing, calitatea de utilizator o poate deţine orice persoană fizică sau juridică, română sau străină.

Conform prevederilor legale, în România sunt reglementate două tipuri de leasing: financiar şi operaţional.

Leasingul financiar presupune că utilizatorului i se transferă de la începutul contractului de leasing riscurile şi beneficiile dreptului de proprietate, înregistrează bunul în gestiune, îl amortizează pe perioada contractului, având dreptul de a deveni proprietarul lui la sfârşitul contractului de leasing.

Leasingul operaţional este asimilabil unui contract de închiriere, utilizatorul având doar dreptul utilizării bunului în schimbul unei plăţi numită 'chirie'.

Diferenţa constă în faptul că Finanţatorul în calitatea să de proprietar al bunului deţine riscurile şi beneficiile dreptului de proprietate, având bunul în gestiune şi amortizându-l.

Conform Codului Fiscal, art.7

Contract de leasing financiar ― orice contract de leasing care îndeplineşte cel puţin una dintre următoarele condiţii:
a) riscurile şi beneficiile dreptului de proprietate asupra bunului care face obiectul leasingului sunt transferate utilizatorului la momentul la care contractul de leasing produce efecte;
b) contractul de leasing prevede expres transferul dreptului de proprietate asupra bunului ce face obiectul leasingului către utilizator la momentul expirării contractului;
c) utilizatorul are opţiunea de a cumpăra bunul la momentul expirării contractului, iar valoarea reziduală exprimată în procente este mai mică sau egală cu diferenţa dintre durata normală de funcţionare maximă şi durata contractului de leasing, raportată la durata normală de funcţionare maximă, exprimată în procente;
d) perioada de leasing depăşeşte 80% din durata normală de funcţionare maximă a bunului care face obiectul leasingului; în înţelesul acestei definiţii, perioada de leasing include orice perioadă pentru care contractul de leasing poate fi prelungit;
e) valoarea totală a ratelor de leasing, mai puţin cheltuielile accesorii, este mai mare sau egală cu valoarea de intrare a bunului;

Contract de leasing operaţional ― orice contract de leasing încheiat între locator şi locatar, care transferă locatarului riscurile şi beneficiile dreptului de proprietate, mai puţin riscul de valorificare a bunului la valoarea reziduală, şi care nu îndeplineşte niciuna dintre condiţiile prevăzute la pct. 7 lit. b)-e); riscul de valorificare a bunului la valoarea reziduală există atunci când opţiunea de cumpărare nu este exercitată la începutul contractului sau când contractul de leasing prevede expres restituirea bunului la momentul expirării contractului.

Versiune Printata